Aruncă sentimentul de vinovăție! Ai iubit, ai trăit o frumoasă poveste de dragoste și totuși relația voastră n-a funcționat. Dintr-un motiv sau altul, în loc să vă apropiați, să construiți o legătură durabilă și indestructibilă, ați reușit să întemeiați între voi o prăpastie mai mare decât abisul.
Unul din voi a renunțat. Unul din voi a decis să meargă mai departe singur sau cu altcineva. Unul din voi a avut tăria de caracter încât să pună punct relației înainte ca ea să devină și mai chinuitoare decât era deja. Unul din voi a rămas în urmă, suferind și plângând o relație care oricum era sortită eșecului. Unul din voi s-a lăsat copleșit de sentimentul acela sufocant de vinovăție! Unul din voi, cel care suferă, ești tu!
Aruncă sentimentul de vinovăție!
Nu ai ce să faci cu el. Este adevărat, nu poți înceta dintr-o dată să te mai simți vinovată, însă… încearcă să te vindeci și să mergi mai departe așa cum a făcut și partenerul tău. Sentimentul de vinovăție te distruge. Sapă în inima ta și seamănă mai multă durere decât simți deja.
Ceea ce simți acum, vinovăție amestecată cu suferința, este o formă distructivă de a te agăța de trecut. Singură îți dai peste cap viața și-ți devastezi sufletul. Nu te autodistruge, nimeni nu o să te suțină, nimeni nu o să-ți oblojească rănile. Tu, singură, trebuie să te vindeci, iar primul pas este ACCEPTAREA. Este înțelept să accepți despărțirea și să te împaci cu ideea.
Acceptă că relația s-a terminat. Oricât a fost de frumoasă povestea voastră, trebuie să înțelegi că unele relații n-au nimic de-a face cu basmele. Basmele se încheie prin sintagma „și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, în viața reală lucrurile nu se desfășoară întotdeauna așa.
În realitate dragostea se mai și sfârșește. Avem parte de tot felul de obstacole și piedici, de eșecuri și suferințe. Unii oameni nu ne rămân alături pentru că au menirea de a ne învăța ceva, de a ne ajuta să evoluăm din punct de vedere spiritual. Iar evoluția spirituală este un proces care se înfăptuiește cel mai bine prin durere.
Suferința șlefuiește, ține minte acest lucru și acceptă durerea! Nu mai urî ceea ce simți. Nu te mai urî pe tine însăți!
Trebuie să înțelegi că orice ai fi făcut, nu ai fi putut schimba lucrurile. Oricât te-ai fi străduit, nu ai fi reușit să îl oprești. Chiar dacă ai fi renunțat de tot la ceea ce ești tu și la felul tău de a fi, relația voastră tot nu ar fi rezistat presiunii. De ce? Pentru că nemaifiind tu, din start n-ai mai fi fost femeia de care el s-a îndrăgostit și tot te-ar fi părăsit. Unii pun dragostea pe seama providenței. Așa cum au loc întâlnirile providențiale, uneori și despărțirile sunt la fel de providențiale. Așa a fost să fie, așa a trebuit să fie! Învață-ți lecția și mergi mai departe!
Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine este să-ți acorzi acea perioadă de durere, pentru că suferința este sănătoasă atunci când are ca scop purificarea de orice negură. Și după ce ai epuizat toate lacrimile ochilor, adună-te!
Reîntrupează-te din cenușă! Reinventează-te ca om și femeie! Regăsește în tine acea putere și redevino femeia puternică, independentă și sigură pe calitățile ei care erai odată! Chiar dacă el și despărțirea voastră ți-au dat peste cap viața cu totul, tu poți și ai capacitatea de a-ți limpezi atât minte, cât și viitorul.
Tu ești creatoarea sentimentelor tale. Ferește-te de gândurile negre. Aruncă sentimentul de vinovăție. Renunță la regrete și redobândește-ți locul în lume. În mâinile tale stă acea stare de bine după care tânjești.
Pentru a evita dorul și sentimentele de vinovăție, în primul rând iartă-te pentru tot ce ai făcut sau n-ai făcut, apoi îndreaptă-ți privirea către un nou scop care să-ți facă inima să bată cu putere. Pune-ți un scop, fructifică-ți o pasiune, fă doar ceea ce îți face plăcere și te face să zâmbești.
Caută fericirea și bucuria din jur. Nu lâncezi în pat, nu sta în casă! Ieși în lume și bucură-te de frumusețea din jur! Nu trebuie decât să-ți deschizi ochii mari și să-ți dai voie să zâmbești.